Mărțișor, frumosul obicei est-european care sărbătorește sosirea primăverii și aduce noroc


Mărțișorul este o amuletă realizată din fir de bumbac sau mătase roșu și alb, țesută într-un șnur de care este legat un obiect norocos.

Odinioară, amuletele erau legate la încheieturile copiilor, oferite fetelor sau si le schimbau între ele pentru a-și ura noroc. Se spune că roșul și albul șnurului, realizate inițial de vârstnice, simbolizează cele două anotimpuri principale – iarna și vara. Potrivit altor interpretări, roșul șnurului reprezintă soarele, viața, pasiunea, femeia, iar albul, norii, apa, bărbatul. Cele două culori împletite formează simbolic o unitate prin unirea a două forțe opuse care determină noul ciclu al vieții. 

Tradiția mărțișorului era prezent și la romani. Cuvântul “mărțișor” are origini  prelatine și este numele popular al lunii martie. După vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an și se celebra sărbătoarea “Matronalia” când se desfășurau serbările lui Marte, zeul forțelor naturii, al primăverii și al agriculturii.

Marsyas Silen, considerat inventatorul flautului, era zeul trac al cărui cult era dedicat fertilității si vegetației. Sărbătorile de primăvară ale dacilor, popor trac, stau la originea simbolului cu numele de Mărțișor, derivat din numele divinității ce le patrona, Marsyas Silen.

 

Povestea mărțișorului

Odată soarele cobora într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță. Lumea se intristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu.

Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulți dintre pământeni l-au condus și i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu și să elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna.

Voinicul a găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât, iar tânărul a eliberat Soarele. Natura a reînviat, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până și ultima picătură de sânge se scurse în zăpadă imaculată.

De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb și unul roșu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați.

Roșu și alb, femeia și bărbatul

La originile mărțișorului a stat o monedă de aur sau de argint, la care se atașa un șnur făcut din două fire răsucite, unul roșu și altul alb (sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și care era purtat în general de persoanele sensibile (copii și fetele tinere). Există credința conform căreia amuleta aducea noroc și fericire.

Culorile alb și roșu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite și la bradul de nuntă și înmormântare.