Monumentala lipsă de interes a edililor Timișoarei


Ce facem cu monumentele istorice care trebuiesc renovate?

O întrebare la care fostul primar nu a avut nici un răspuns, plasând problema proprietarilor de apartamente. Exclusiv lor. Colac peste pupăză, administrația, dovedind o necunoaștere profundă a realităților sociale românești, în general, nu doar a celor din urbea de pe malul Begăi, a găsit „soluțiile”: scoate poliția locală la aplicare de amenzi, și aduce ca aport propriu triplarea impozitelor, îngreunând și mai mult sarcina proprietarilor de a strânge banii necesari reparațiilor.
Și nu sunt puțini acești bani. Lucrările nu se pot face de orice meșteri, asta e drept, trebuie să se păstreze forma și calitatea execuției.  E nevoie de  echipe responsabile pentru unele lucruri mai migăloase de executat. Dar modul greoi de abilitare a firmelor de construcții pentru aceste lucrări, tratarea cu exclusivism a cererilor de reparații, chiar fără a lucra la modificări de structură, procedurile de aprobare tărăgănate în luni și ani,  reprezintă piedici și nasc suspiciuni de corupție. Mai ales că prețurile solicitate de aceste firme sunt prohibitive, deseori. Ducând la abandonarea ideii de reparare, prin imposibilitatea acoperirii pretențiilor acestor executanți. Prețul doar a elaborării unui plan arhitectural sare de raportul 1/10, pe piață.  Cu alte cuvinte, un arhitect poate să își valorizeze contribuția cu de peste 10 ori prețul solicitat de alt confrate. Trăim într-o lume liberă, unde cetățeanul poate fi constrâns la jecmănire, cu acte în regulă.
S-a rezolvat problema cu amenzi și supraimpozitare? Vedem clar cum stă treaba. Cine are bani, renovează. Cine nu, strânge din dinți, și la pușculiță, cât mai poate.

Există numeroase exemple în care orașe mai mici și cu resurse mai reduse au rezolvat problema.
În Oradea și Cluj s-au făcut contracte între deținătorii de apartamente în imobilele istorice și Primărie, prin care Primăria devenea proprietar în cotă -parte , cu fațada și acoperișul clădirii. Așa s-a găsit calea legală ca banii primăriei, ai localității, să rezolve reparațiile necesare, în coparticipare cu proprietarii.

Dar, deși soluțiile există, nimeni nu își asumă proiectul. În Timișoara se așteaptă creșterea salariilor și pensiilor până la bunăstarea care va permite deținătorilor să își asume plata sumelor de zeci de mii de euro necesari?
Proiectele de accesare a fondurilor europene se puteau face și la noi, cum s-a făcut și de alții, dar asta presupune puțină muncă și investiție, pe care onor edilii din Primărie nu au fost în stare să le realizeze. E vorba de incompetență sau de dezinteres? Ambele ar trebui să ducă la demisii și înlocuiri de personal.

Acești minunați edili vor tot visa la veniturile pe care ar trebui să le aibă românii pentru a-și permite reparațiile, până se vor prăbuși clădirile!